taburet

română

Etimologie

Din franceză tabouret.

Pronunție

• AFI: /ta.bu'ret/

Substantiv

Declinarea substantivului taburet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	taburet	taburete
Articulat	taburetul	taburetele
Genitiv-Dativ	taburetului	taburetelor
Vocativ	'	'

1. scaun mic, fără spătar și fără brațe.
2. scaun rotund, fără spetează, folosit pentru a sta la pian.

Traduceri

Traduceri