tambură

română

Etimologie

Din neogreacă tampúras.

Pronunție

• AFI: /tam'bu.rə/

Verb

Conjugarea verbului tambura
Infinitiv	a tambura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tamburez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tambureze
Participiu	tamburat
Conjugare	I

1. instrument muzical asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung, prevăzut cu trei coarde metalice duble, care produc sunete fiind atinse cu un plectru.

Traduceri

Traduceri