tanin

română

Etimologie

Din franceză tanin.

Pronunție

• AFI: /ta'nin/

Substantiv

Declinarea substantivului tanin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tanin	taninuri
Articulat	taninul	taninurile
Genitiv-Dativ	taninului	taninurilor
Vocativ	'	'

1. substanță organică de origine vegetală, sub formă de praf cu gust astringent, întrebuințată în medicină, la fabricarea coloranților și, în special, la tăbăcirea pieilor.

Traduceri

Traduceri