tarantulă

română

Etimologie

Din franceză tarentule.

Pronunție

• AFI: /ta.ran'tu.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului tarantulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tarantulă	tarantule
Articulat	tarantula	tarantulele
Genitiv-Dativ	tarantulei	tarantulelor
Vocativ	'	'

1. păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale.

Traduceri

Traduceri