(français)

Etimologie

Atestat în franceză veche, care provine din latină tabernārius. Echivalent cu taverne („tavernă”) + -ier.

Pronunție

  • AFI: /ta.vɛʁ.nje/


Substantiv

tavernier m., taverniers pl.

  1. (înv.) proprietar de tavernă, cârciumar

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe