temperanță
română
Etimologie
Din franceză tempérance.
Pronunție
- AFI: /tem.pe'ran.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului temperanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | temperanță | ' |
| Articulat | temperanța | ' |
| Genitiv-Dativ | temperanței | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- caracter temperat; simț al măsurii; cumpătare; sobrietate; austeritate.
Traduceri
Traduceri