română

Etimologie

Din italiană tempesta.

Pronunție

  • AFI: /tem'pes.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tempestă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tempestă tempeste
Articulat tempesta tempestele
Genitiv-Dativ tempestei tempestelor
Vocativ ' '
  1. vânt puternic însoțit (uneori) de ploaie, grindină și des-cărcări electrice; furtună; vijelie; vântoaică; vântoasă.


Traduceri