tentacul
română
Etimologie
Din franceză tentacule.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului tentacul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tentacul | tentacule |
| Articulat | tentaculul | tentaculele |
| Genitiv-Dativ | tentaculului | tentaculelor |
| Vocativ | ' | ' |
- organ alungit, musculos și mobil, care servește la pipăit, la prinderea hranei și la mișcare.
Traduceri
Traduceri