tentacul

română

Etimologie

Din franceză tentacule.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului tentacul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tentacul	tentacule
Articulat	tentaculul	tentaculele
Genitiv-Dativ	tentaculului	tentaculelor
Vocativ	'	'

1. organ alungit, musculos și mobil, care servește la pipăit, la prinderea hranei și la mișcare.

Traduceri

Traduceri