ticălos

română

Etimologie

Din ticală (învechit „mizerie”, etimologie necunoscută) + sufixul -os.

Pronunție

• AFI: /ti.kə'los/

Adjectiv

Declinarea adjectivului ticălos
	Singular	Plural
Masculin	ticălos	ticăloși
Feminin	ticăloasă	ticăloase
Neutru	ticălos	ticăloase

1. care comite fapte reprobabile; nemernic.
2. (înv.) care se găsește într-o stare jalnică; vrednic de milă, sărman, nenorocit.

Cuvinte derivate

• ticăloșenie
• ticăloșește
• ticăloși
• ticăloșie

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului ticălos
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ticălos	ticăloși
Articulat	ticălosul	ticăloșii
Genitiv-Dativ	ticălosului	ticăloșilor
Vocativ	ticălosule	ticăloșilor

1. persoană care comite fapte reprobabile; nemernic.
2. (înv.) persoană care se găsește într-o stare jalnică; om vrednic de milă, sărman, nenorocit.

Cuvinte derivate

• ticăloasă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• câlțoși
• clișato
• cloșați
• costali
• oscilat

Referințe

• DEX '98 via DEX online