ticălos
română
Etimologie
Din ticală (învechit „mizerie”, etimologie necunoscută) + sufixul -os.
Pronunție
- AFI: /ti.kə'los/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului ticălos | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | ticălos | ticăloși |
| Feminin | ticăloasă | ticăloase |
| Neutru | ticălos | ticăloase |
- care comite fapte reprobabile; nemernic.
- (înv.) care se găsește într-o stare jalnică; vrednic de milă, sărman, nenorocit.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului ticălos | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ticălos | ticăloși |
| Articulat | ticălosul | ticăloșii |
| Genitiv-Dativ | ticălosului | ticăloșilor |
| Vocativ | ticălosule | ticăloșilor |
- persoană care comite fapte reprobabile; nemernic.
- (înv.) persoană care se găsește într-o stare jalnică; om vrednic de milă, sărman, nenorocit.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online