română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ti.klu'i/


Verb


Conjugarea verbului
ticlui
Infinitiv a ticlui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ticluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ticluiască
Participiu ticluit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop. și fam.) a aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi.
  2. (v.tranz.) (fig.) a pune la cale (potrivind, inventând, născocind).
  3. (v.tranz.) a compune, a redacta (repede, ușor).

Cuvinte derivate

Expresii

  • A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr


Traduceri

Anagrame

Referințe