tigvă
română
Variante
Etimologie
Din bulgară тиква (tikva), sârbocroată tikva.
Pronunție
- AFI: /ˈtiɡ.və/
Substantiv
| Declinarea substantivului tigvă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tigvă | tigve |
| Articulat | tigva | tigvele |
| Genitiv-Dativ | tigvei | tigvelor |
| Vocativ | tigvă | tigvelor |
- (pop.) craniu, țeastă; (depr.) cap; (p.ext.) ins, individ.
- plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); (p.restr.) fructul acestei plante.
- vas făcut din fructul uscat de tigvă.
Expresii
- Cap de tigvă = om prost
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online