timină
Etimologie
Din franceză thymine.
Pronunție
- AFI: /ti'mi.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului timină | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | timină | timine |
Articulat | timina | timinele |
Genitiv-Dativ | timinei | timinelor |
Vocativ | timino | timinelor |
- pirimidină (C5H6N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic (unde se conectează cu adenina).