tirbușon

română

Etimologie

Din franceză tire-bouchon.

Pronunție

• AFI: /tir.bu'ʃon/

Substantiv

Declinarea substantivului tirbușon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tirbușon	tirbușoane
Articulat	tirbușonul	tirbușoanele
Genitiv-Dativ	tirbușonului	tirbușoanelor
Vocativ	'	'

1. instrument casnic în formă de spirală de oțel, prevăzut cu un mâner, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticlele înfundate.

Traduceri

Traduceri