tiv

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /tiv/

Substantiv

Declinarea substantivului tiv
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tiv	tivuri
Articulat	tivul	tivurile
Genitiv-Dativ	tivului	tivurilor
Vocativ	tivule	tivurilor

1. margine a unui obiect de stofă, de pânză etc., îndoită și fixată printr-o cusătură pentru a împiedica destrămarea țesăturii.

Cuvinte derivate

• tivi

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online