toculeț

română

Etimologie

Din toc + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /to.ku'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului toculeț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	toculeț	toculețe
Articulat	toculețul	toculețele
Genitiv-Dativ	toculețului	toculețelor
Vocativ	toculețule	toculețelor

1. diminutiv al lui toc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cotețul

Referințe

• DEX '98 via DEX online