torpilă
română
Etimologie
Din franceză torpille.
Pronunție
- AFI: /tor.pi'lə/
Verb
| Conjugarea verbului torpila | |
| Infinitiv | a torpila |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
torpilez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să torpileze |
| Participiu | torpilat |
| Conjugare | I |
- proiectil submarin autopropulsat, care este lansat și dirijat pentru a scufunda navele.
- pește marin de talie mare, cu solzi cartilaginoși, care produce descărcări electrice la atingere cu prada.
Traduceri
Traduceri