tortura

Vezi și : torturá, torturà, tortură

română

Etimologie

Din franceză torturer.

Pronunție

• AFI: /tor.tuˈra/

Verb

Conjugarea verbului tortura
Infinitiv	a tortura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	torturez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tortureze
Participiu	torturat
Conjugare	I

1. a supune (pe cineva) la chinuri fizice sau morale violente; a schingiui; a chinui.

Cuvinte derivate

• torturare
• tortură

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din tortură.

Pronunție

• AFI: /torˈtu.ra/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru tortură.

Referințe

• DEX online