Etimologie

Din ucraineană товариш (továryš), rusă товарищ (továrišč).

Pronunție

  • AFI: /toˈva.rəʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
tovarăș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tovarăș tovarăși
Articulat tovarășul tovarășii
Genitiv-Dativ tovarășului tovarășilor
Vocativ tovarășule tovarășilor
  1. persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză.
  2. termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea.
  3. epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva.
  4. asociat, părtaș (într-o afacere).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe