română

Etimologie

Din slavă (veche) tronbica.

Pronunție

  • AFI: /'trɨm.bi.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trâmbiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trâmbiță trâmbiți
Articulat trâmbița trâmbițile
Genitiv-Dativ trâmbiții trâmbiților
Vocativ trâmbiță trâmbiților
  1. (pop.) trompetă, goarnă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe