trântire

română

Etimologie

Din trânti.

Pronunție

• AFI: /trɨn'ti.re/

Substantiv

Declinarea substantivului trântire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trântire	trântiri
Articulat	trântirea	trântirile
Genitiv-Dativ	trântirii	trântirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a trânti și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri