trafica

română

Etimologie

Din franceză trafiquer.

Pronunție

• AFI: /tra.fi'ka/

Verb

Conjugarea verbului trafica
Infinitiv	a trafica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	trafichez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să traficheze
Participiu	traficat
Conjugare	I

1. a face trafic (în special cu mărfuri ilicite); a face comerț în condiții neadmise de lege.

Traduceri

Traduceri