trandafiruț

română

Etimologie

Din trandafir + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /tran.da.fi'ruʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului trandafiruț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trandafiruț	trandafiruți
Articulat	trandafiruțul	trandafiruții
Genitiv-Dativ	trandafiruțului	trandafiruților
Vocativ	trandafiruțule	trandafiruților

1. (pop.) trandafiraș.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online