transă
Etimologie
Din franceză transe.
Pronunție
- AFI: /'tran.sə/
Substantiv
Declinarea substantivului transă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | transă | transe |
Articulat | transa | transele |
Genitiv-Dativ | transei | transelor |
Vocativ | ' | ' |
- stare psihică, neobișnuită în care se află o persoană hipnotizată.
Traduceri
Traduceri