transigență

română

Etimologie

Din franceză transigéance.

Pronunție

• AFI: /tran.si'ʤen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului transigență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	transigență	'
Articulat	transigența	'
Genitiv-Dativ	transigenței	'
Vocativ	'	'

1. caracter transigent.

Traduceri

Traduceri