transigent

română

Etimologie

Din latină transigens, transigentis, franceză transigeant.

Pronunție

• AFI: /tran.si'ʤent/

Adjectiv

Declinarea adjectivului transigent
	Singular	Plural
Masculin	transigent	transigenți
Feminin	transigentă	transigente
Neutru	transigent	transigente

1. (livr.) care cedează ușor, care face concesii și compromisuri; conciliant.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• astringent

Referințe

• DEX '98 via DEX online