triangulație

română

Etimologie

Din franceză triangulation.

Pronunție

• AFI: /tri.an.gu'la.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului triangulație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	triangulație	triangulații
Articulat	triangulația	triangulațiile
Genitiv-Dativ	triangulației	triangulațiilor
Vocativ	'	'

1. metodă de determinare a mărimii unei suprafețe de teren, constând din construirea unui sistem de triunghiuri adiacente, la care se măsoară lungimea uneia dintre laturi și unghiurile, obținând pe cale trigonometrică lungimea celorlalte laturi.
2. rețea de triunghiuri a unei ridicări topografice.

Traduceri

Traduceri