trigon

română

Etimologie

Din franceză trigone.

Pronunție

• AFI: /triˈɡon/

Substantiv

Declinarea substantivului trigon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trigon	trigoane
Articulat	trigonul	trigoanele
Genitiv-Dativ	trigonului	trigoanelor
Vocativ	'	'

1. prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de aluat umplute cu nuci muiate în sirop.

Traduceri

Traduceri