tril
română
Etimologie
Din franceză trille.
Pronunție
- AFI: /tril/
Substantiv
| Declinarea substantivului tril | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tril | triluri |
| Articulat | trilul | trilurile |
| Genitiv-Dativ | trilului | trilurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- ornament muzical care constă în alternarea rapidă a unui sunet de bază cu sunetul vecin, superior sau inferior.
- cântec al unor păsări, asemănător cu efectul sonor al acestui ornament muzical.
Traduceri
Traduceri