tril

română

Din franceză trille.

Declinarea substantivului tril
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tril	triluri
Articulat	trilul	trilurile
Genitiv-Dativ	trilului	trilurilor
Vocativ	'	'

ornament muzical care constă în alternarea rapidă a unui sunet de bază cu sunetul vecin, superior sau inferior.
cântec al unor păsări, asemănător cu efectul sonor al acestui ornament muzical.