triplum

română

Etimologie

Din latină triplum.

Pronunție

• AFI: /'tri.plum/

Substantiv

Declinarea substantivului triplum
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	triplum	invariabil
Articulat	triplumul	invariabil
Genitiv-Dativ	triplumului	invariabil
Vocativ	triplumule	invariabil

1. (muz.) voce superioară a unei piese polifonice la trei voci în sec. XII-XIII.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online