triptic

română

Etimologie

Din franceză triptyque.

Pronunție

• AFI: /tripˈtik/

Substantiv

Declinarea substantivului triptic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	triptic	triptice
Articulat	tripticul	tripticele
Genitiv-Dativ	tripticului	tripticelor
Vocativ	'	'

1. ansamblu de trei tablouri, de obicei reprezentând scene sacre, prinse între ele prin balamale, astfel, încât cele laterale să se poată închide peste cel din mijloc.
2. serie de trei opere de artă plastică, unite prin conținut comun, care se completează reciproc.
3. tot unitar constituit din trei părți.

Traduceri

Traduceri