triremă

română

Etimologie

Din franceză trireme.

Pronunție

• AFI: /tri're.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului triremă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	triremă	trireme
Articulat	trirema	triremele
Genitiv-Dativ	triremei	triremelor
Vocativ	'	'

1. corabie de război, prevăzută cu trei rânduri de vâsle suprapuse; trieră.

Traduceri

Traduceri