trisfetite

română

Etimologie

Din slavă tri sventitelĩ.

Pronunție

• AFI: /tris.fe'ti.te/

Substantiv

Declinarea substantivului invariabil
f.pl.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	invariabil	trisfetite
Articulat	invariabil	trisfetitele
Genitiv-Dativ	invariabil	trisfetitelor
Vocativ	'	'

1. (pop.) sărbătoare creștină în cinstea a trei sfinți; trei ierarhi.

Traduceri

Traduceri