tritura

română

Etimologie

Din franceză triturer.

Pronunție

• AFI: /tri.tuˈra/

Verb

Conjugarea verbului tritura
Infinitiv	a tritura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	triturez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tritureze
Participiu	triturat
Conjugare	I

1. a transforma în particule fine; a preface în pulbere; a pulveriza.

Traduceri

Traduceri