trivium
română
Etimologie
Din latină, franceză trivium.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului trivium | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trivium | invariabil |
| Articulat | triviumul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | triviumului | invariabil |
| Vocativ | triviumule | invariabil |
- parte a învățământului elementar medieval care cuprindea gramatica, retorica și dialectica.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online