troacă

română

Etimologie

Din germană Trog.

Pronunție

• AFI: /'tro̯a.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului troacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	troacă	troace
Articulat	troaca	troacele
Genitiv-Dativ	troacei	troacelor
Vocativ	'	'

1. vas de lemn sau de piatră în formă de jgheab, din care mănâncă sau beau animalele; treucă; treică.

Traduceri

Traduceri