troc
română
Etimologie
Din franceză troc.
Pronunție
- AFI: /trok/
Substantiv
| Declinarea substantivului troc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | troc | troace |
| Articulat | trocul | troacele |
| Genitiv-Dativ | trocului | troacelor |
| Vocativ | ' | ' |
- formă simplă de comerț, constând din schimbul în natură, caracteristică economiei primitive.
Traduceri
Traduceri