troc

română

Etimologie

Din franceză troc.

Pronunție

• AFI: /trok/

Substantiv

Declinarea substantivului troc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	troc	troace
Articulat	trocul	troacele
Genitiv-Dativ	trocului	troacelor
Vocativ	'	'

1. formă simplă de comerț, constând din schimbul în natură, caracteristică economiei primitive.

Traduceri

Traduceri