trompa
 Vezi și : trompă
|
română
Etimologie
Din trompă.
Pronunție
- AFI: /ˈtrom.pa/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru trompă.
franceză
(français)
Etimologie
Din tromper.
Pronunție
- AFI: /tʁɔ̃.pa/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tromper.
galiciană
(galego)
Etimologie
Confer spaniolă trompa.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
trompa f., trompas pl.
- (muz.) corn
Vezi și
Referințe
portugheză
Etimologie
Confer spaniolă trompa.
Pronunție
- AFI: /ˈtɾõ.pɐ/
Substantiv
trompa f., trompas pl.
- (muz.) corn
Cuvinte compuse
- trompa cromática
- trompa de caça
- trompa de eustáquio
- trompa de falópio
- trompa de harmonia
- trompa de pistons
- trompa lisa
- trompa uterina
Referințe
spaniolă
(español)
Etimologie
Origine incertă, poate onomatopeică. Probabil în legătură cu franceză trompe < limba francă *trumpa, *trumba.
Pronunție
- AFI: /ˈtɾom.pa/
Substantiv
trompa f., trompas pl.
- (zool.) bot
- (despre elefanți) trompă
- (zool.) proboscidă
- (muz.) corn
- (anat.) trompă, tub, canal
- (arhit.) boltă în consolă
- (fam., în America de sud) gură; buze
- (fam., în Spania) chef, benchetuială, chiolhan
Sinonime
- 7: boca
- 8: borrachera