trottola

italiană

(italiano)

Etimologie

Origine incertă. Poate în legătură cu trottare, care provine din latină tortus < participiu trecut al lui torquēre („a se întoarce”).

Pronunție

• AFI: /ˈtrɔt:ola/

Substantiv

trottola f., trottole pl.

1. titirez, prâsnel, sfârlează
2. (fig.) piruetă (la patinaj)
3. (gastr., mai ales la pl.) paste făinoase în formă de titirez

Sinonime

• 1: (înv.) paleo, (livr.) prillo
• 2: piroetta

Cuvinte derivate

• trottolare
• trottolina, trottolino

Cuvinte apropiate

• trottare

Etimologie

Din trottolare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru trottolare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru trottolare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario