truc

română

Etimologie

Din franceză truc.

Pronunție

• AFI: /truk/

Substantiv

Declinarea substantivului truc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	truc	trucuri
Articulat	trucul	trucurile
Genitiv-Dativ	trucului	trucurilor
Vocativ	'	'

1. manevră abilă prin care se maschează realitatea; șotie; tertip; șiretlic; stratagemă.
2. procedeu folosit de iluzioniști.

Traduceri

Traduceri