trucaj

română

Etimologie

Din franceză truquage trucage.

Pronunție

• AFI: /tru'kaʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului trucaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trucaj	trucaje
Articulat	trucajul	trucajele
Genitiv-Dativ	trucajului	trucajelor
Vocativ	'	'

1. procedeu tehnic folosit în teatru și în cinematogrfie prin care se creează o iluzie optică sau auditivă.

Traduceri

Traduceri