trufă

română

Etimologie

Din latină trufa.

Pronunție

• AFI: /'tru.fə/

Substantiv

Declinarea substantivului trufă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trufă	trufe
Articulat	trufa	trufele
Genitiv-Dativ	trufei	trufelor
Vocativ	'	'

1. ciupercă comestibilă în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care se dezvoltă în pământ.
2. preparat alimentar din cremă de ciocolată.

Traduceri

Traduceri