tumul

română

Etimologie

Din latină tumulus.

Pronunție

• AFI: /'tu.mul/

Substantiv

Declinarea substantivului tumul
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tumul	tumuli
Articulat	tumulul	tumulii
Genitiv-Dativ	tumulului	tumulilor
Vocativ	'	'

1. ridicătură de pământ sau de piatră, în formă de con sau de piramidă, înălțată deasupra mormintelor, în scop de protecție.

Traduceri

Traduceri