tumul
română
Etimologie
Din latină tumulus.
Pronunție
- AFI: /'tu.mul/
Substantiv
| Declinarea substantivului tumul | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tumul | tumuli |
| Articulat | tumulul | tumulii |
| Genitiv-Dativ | tumulului | tumulilor |
| Vocativ | ' | ' |
- ridicătură de pământ sau de piatră, în formă de con sau de piramidă, înălțată deasupra mormintelor, în scop de protecție.
Traduceri
Traduceri