tunicier

română

Etimologie

Din franceză tunicier.

Pronunție

• AFI: /tu.ni.ʧi'jer/

Substantiv

Declinarea substantivului tunicier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tunicier	tunicieri
Articulat	tunicierul	tunicierii
Genitiv-Dativ	tunicierului	tunicierilor
Vocativ	'	'

1. animal marin cu corp bombat și cilindric, acoperit cu tunică gelatinoasă; urocordat.

Traduceri

Traduceri