tupeu

română

Etimologie

Din franceză toupet.

Pronunție

• AFI: /tu'pew/

Substantiv

Declinarea substantivului tupeu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tupeu	tupeuri
Articulat	tupeul	tupeurile
Genitiv-Dativ	tupeului	tupeurilor
Vocativ	'	'

1. fel de a fi al unui om obraznic; îndrăzneală obraznică.

Traduceri

Traduceri