turbăciune

română

Etimologie

Din a turba + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului turbăciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turbăciune	turbăciuni
Articulat	turbăciunea	turbăciunile
Genitiv-Dativ	turbăciunii	turbăciunilor
Vocativ	turbăciune	turbăciunilor

1. (rar) turbare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bucentauri

Referințe

• DEX '98 via DEX online