turbăciune
română
Etimologie
Din a turba + sufixul -ăciune.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului turbăciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | turbăciune | turbăciuni |
| Articulat | turbăciunea | turbăciunile |
| Genitiv-Dativ | turbăciunii | turbăciunilor |
| Vocativ | turbăciune | turbăciunilor |
- (rar) turbare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online