turculeț

română

Etimologie

Din turc + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /tur.ku'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului turculeț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turculeț	turculeți
Articulat	turculețul	turculeții
Genitiv-Dativ	turculețului	turculeților
Vocativ	turculețule	turculeților

1. diminutiv al lui turc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online