turnură
română
Etimologie
Din franceză tournure.
Pronunție
- AFI: /tur'nu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului turnură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | turnură | turnuri |
| Articulat | turnura | turnurile |
| Genitiv-Dativ | turnurii | turnurilor |
| Vocativ | turnură | turnurilor |
- schimbare (neașteptată) survenită în desfășurarea unor împrejurări, unor evenimente etc.; cotitură, întorsătură.
- fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc.
- (spec.) fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază.
- perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online