turuitură

română

Etimologie

Din a turui + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /tu.ru.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului turuitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turuitură	turuituri
Articulat	turuitura	turuiturile
Genitiv-Dativ	turuiturii	turuiturilor
Vocativ	turuitură	turuiturilor

1. (fam. și depr.) turuiala.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online