tutelă
română
Etimologie
Din franceză tutelle < latină tutela.
Pronunție
- AFI: /tu'te.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tutelă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tutelă | tutele |
| Articulat | tutela | tutelele |
| Genitiv-Dativ | tutelei | tutelelor |
| Vocativ | tutelă | tutelelor |
- acțiunea de a tutela; instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie.
- administrare, control etc. exercitate asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc.
- sprijin, ocrotire, protecție.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online