ucenicire
română
Etimologie
Din ucenici.
Pronunție
- AFI: /u.ʧe.ni'ʧi.re/
Substantiv
Declinarea substantivului ucenicire | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ucenicire | uceniciri |
Articulat | ucenicirea | ucenicirile |
Genitiv-Dativ | ucenicirii | ucenicirilor |
Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a ucenici și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri